Scurt istoric

Cârnații de Pleșcoi

Denumirea produsului Cârnaţi de Pleşcoi vine de la localitatea Pleșcoi, atestată documentar incă din anul 1489. 
Satul Pleșcoi face parte din comuna Berca, după reorganizarea administrative a României din 1968.

Cârnaţii de Pleşcoi sunt cârnaţi afumaţi din carne de oaie şi vită.

Proporția de carne oaie este de minim 55%, iar cea de vită de maxim 45%.

Ingredientele naturale folosite la prepararea Cârnaților de Pleșcoi sunt următoarele: usturoi, ardei iute roșu, cimbru, boia iute, boia dulce, piper, sare, membrane naturale( intestine de oaie).

Cârnaţii de Pleşcoi se fabrică şi se comercializează sub două tipuri:

Afumaţi, care se prezintă sub forma cilindrică, șiraguri lungi, proporționați la dimensiuni de 15-18cm si greutatea de 25-40 grame

Crud uscaţi afumați care se prezintă sub formă aplatizată, datorită presării manuale cu vergeaua de lemn pe axul longitudinal in șiraguri lungi cu o greutate de 25-40 grame.

 

Caracteristici organoleptice

Gust şi miros – plăcut, uşor picant, moderat de sărat, specific cărnii de oaie şi combinaţiei de condimente (usturoi, ardei iute, cimbru).

Culoare brun-roşcat deschis la Cârnaţii de Pleşcoi afumaţi şi brun –închis la cei crud uscaţi afumați.

Aspect în secţiune – structură mozaicată, fără aglomerări de grăsime, fără goluri, se observă prezenţa ardeiului roşu

Reputația produsului Cârnaţi de Pleşcoi este atribuită faptului că este un produs regional de tradiţie.

Reţeta și măiestria localnicilor au fost transmise din tată în fiu, deoarece prepararea cârnaţilor şi valorificarea lor era principala sursă de venit a localnicilor din Pleşcoi.

Tradiția în creșterea ovinelor, caprinelor și bovinelor în zona Buzăului se datorează existenţei celor trei trepte de relief (munţi, dealuri, câmpie) şi a poziţiei în curbura Carpaţilor care induc o serie de nuanţe climatice specifice zonei de munte, de deal şi de câmpie cu pășuni și fânețe pentru toate categoriile de ierbivore.

Cârnaţii de Pleşcoi se disting de alţi cârnaţi din aceeaşi categorie prin gustul specific datorat combinaţiei dintre carnea de oaie/capră, vită, ardei iute, sare (amestec de sărare), usturoi şi cimbru. Gustul picant al Cârnaţilor de Pleşcoi este rezultatul unei combinaţii de usturoi, ardei iute roşu şi cimbru. Astfel, identitatea și specificitatea gustului nu poate fi ignorată sau confundată pe teritoriul românesc.

Pentru a obține Cârnați de Pleșcoi afumați aceștia se afumă timp de 2-3 ore la temp. de 50-80 C (afumare caldă), până ce cârnații capătă culoarea brun- roșcat deschis. Etapa de afumare, pentru Cârnații de Pleșcoi afumați, se consideră finalizată atunci când la atingerea șiragurilor de cârnați aceștia foșnesc, se aude un zgomot specific de membrană uscată.

Pentru a obține Cârnați de Pleșcoi crud-uscați afumați, se afumă la o temp. de 25- 40 C (afumare rece) iar la 2 zile are loc prima presare longitudinală a acestora. Urmează apoi o altă etapă de afumare timp de 2-3 zile și sunt din nou presați. După măiestria localnicilor moștenită în prepararea acestor cârnați, afumarea poate continua 1-2 zile până ce capătă culoarea brun – închis. Presarea manuală cu vergeaua de lemn (făcăleț), în repetate rânduri pe axul longitudinal în alternanță cu afumarea pentru eliminarea surplusului de apă, este specifică cârnaților crud uscați afumați, care capătă astfel formă aplatizată și consistență caracteristică.

Cârnaţii erau cunoscuţi încă din secolele XIII-XIV şi mai ales după întemeierea Ţării Româneşti sub Basarab I (1324-1352), când erau vânduţi în „Târgul Drăgăicii” – în zona actualului oraș Buzău. Datorită poziţiei geografice a Buzăului şi a faptului că în anul 1431 era un punct de vamă, târgul avea și un caracter cultural, era un prilej pentru schimbul de produse, de tradiții și obiceiuri între locuitorii din mai multe regiuni. Publicistul şi istoricul Viorel Frâncu în lucrarea ,,Istoria jurnalismului din judeţul Buzău”, dedicată Târgului Drăgăicii, a consemnat: …. ,,Veneau tot felul de negustori la întretăierea drumurilor comerciale care legau Dobrogea cu Braşovul şi Transilvania. Iniţial, locuitorii din Muntenia şi Ardeal făceau schimburi de grâne şi animale, iar sărbătoarea avea şi o conotaţie mistică, legată de începutul recoltării, care era marcată de tot felul de ritualuri şi ceremonii. Târgul a apărut pe aşa-numitul drum al transhumanţei. Încă de la primele întâlniri din Târgul Drăgăicii, oamenii au învăţat să se răsfeţe cu turtă dulce, Cârnaţi de Pleşcoi, Tămâioasă de Pietroasele,….. ”.

Tradiția nu s-a pierdut, acest eveniment se organizează şi în zilele noastre. Târgul Drăgaica se desfăşoară timp de două săptămâni înainte de sărbătoarea Naşterii Sfântului loan Botezătorul (24 iunie). Buzăul era considerat pe la 1890 orașul cu mai multe cârciumi decât străzi, cârciumi în care se consumau Cârnați de Pleșcoi, așa cum a consemnat Constantin Trentea în manuscrisul 78 ”Tradiția științei de carte în satul Pleșcoi- Buzău 1600-1900” scris în București 1975. Manuscrisul detaliază bufetul serbării, din data de 28 august 1924, oferit de societatea culturală “Idealul” din comuna Pleșcoi, jud. Buzău, descris ca “Bufetul bine asortat (…) unde se rumeneau renumiții cârnăciori de Pleșcoi” Rețeta Cârnaților de Pleșcoi se află la loc de cinste în cartea lui Radu Anton Roman”Bucate, vinuri și obiceiuri românești”, editura Paideia 2001. Radu Anton Roman a fost jurnalist, scriitor și realizator TV, cunoscut mai ales pentru emisiunile pe teme culinare

Daca iti plac produsele noastre te rugam sa dai de veste si prietenilor tai.

One thought on “Scurt istoric

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Call Now Button